O eternitate şi încă un pic

123

Iubirea este nemuritoare mi-au spus mii de prieteni cu care am interacţionat dealungul secolelor. Am 1442 de ani şi sunt nemuritor. În urma unui accident, am devenit o persoană care poate savura toate deliciile vietii. Adevărul e că niciodata nu am fost căsătorit si nici nu voi fi probabil, adica, de ce aş face-o? Însa „iubirile” pe care le-am avut mi-au fost aproape pentru mai mult decât o veşnicie. Iar ca de exemplu, haideţi să vă povestesc despre Diana. Aveam 21 de ani sau cel puţin aşa ştia ea.

Ooo da, o ţin minte perfect. Ţin minte nopţile lungi ţi orgasmice în care ne terminam unul pe altul de vreo 4 sau 5 ori. Însa nu stiu, la un moment dat au apărut sentimentele şi în acel moment toate s-au schimbat. După vreo 2 luni i-am spus cat de mult o iubesc. Mă iubea şi ea.

Într-o noapte pe la ora 3 dimineaţa stateam amandoi în pat extenuati după o partidă bună, pe când la un moment dat mă întreabă:

  • Ai mai cunoscut o persoană aşa ca şi mine?

Nu înţelegeam de ce mă întreabă, chiar atunci, chiar după atât timp. I-am răspuns simplu şi cat mai sincer posibil:

Era evident că nu avea de unde să înţeleagă, probabil că de aceea a şi luat-o ca pe o glumă.

Dupa vreo 20 de minute o strig:

  • Diana?

Era deja adormita buştean. Era în lumea ei.

Am stat să mă gândesc puţin la ceea ce urmează să se întâmple, iar pentru moment m-am simtit bine. Ba chiar hai să fiu sincer cu voi, m-am simţit foarte bine multă vreme.

Mă ridic un pic. Îmi era sete. Ea se întoarce repede, mă prinde de mână, îmi înfinge unghiile in ceafă, ma trage spre ea şi imi sopteste:

  • Fute-ma!

Iar după aceea..

Cred ca ar trebui să stai…

 

În timp ce ea era lângă mine în pat, eu şi ea dezbracaţi amândoi după o partidă bună, mă gândeam la viitorul pe care l-aş fi putut avea cu ea. O casă drăguţă, copii, răsărit de soare dinspre o mare sau ocean şi toate lucrurile alea drăguţe pe care le au o familie normală şi fericită. Însă au trecut deja 5 luni de când şi-a anunţat plecarea din oraşul ei natal şi tot atâtea luni de când eu eram cu adevărat îndrăgostit de ea. Eram îngândurat. La un moment dat mă întreabă:

  • Eşti bine?
  • Nu (am vrut să spun, însă..) Da, de ce întrebi?
  • Te văd aşa supărat. Nu te-ai simţit bine? Nu ţi-a plăcut ceva?

„Nu, nu îmi place ca tu vei pleca peste doua săptămâni de lângă mine şi nu te voi mai vedea niciodată. La felul în care te iubesc, nu te-aş lăsa să pleci niciodată. Şi asta doar pentru că te iubesc.” – mă gândeam eu..

  • Ah, nu, mi-a plăcut, a fost superb doar că..ştii tu..
  • Să ştiu ce?
  • O să îmi lipseşti mult.
  • Da, da, ştiu asta.
  • Ţie nu o să îţi lipsesc? Întreb eu.
  • Poate că nu.

Atunci, am zis că pun cărţile pe masă.

  • Dacă poate că o să îţi lipsesc sau poate că nu, atunci lasă-mă să îţi spun ceva. Te iubesc foarte mult şi nu aş renunţa la tine pentru nimic în lume. De când te-am văzut prima oara, am ştiut că va fi ceva special între noi. M-am gândit să te rog să stai, să nu pleci, însă am avut unele reţineri pentru că tu mi-ai spus că îţi place viaţa mai nebună, dar nu mai pot să ţin în mine, aşadar uite, am spus-o. Nu vreau să pleci pentru că nu vreau să te pierd.
  • Nu mă vei pierde, dragă, şi ştii dece? (Mă sărută)
  • De ce?
  • Pentru că şi eu te iubesc.1

Ți-a fost dor?

Că mie da.

Mereu mi-e dor de câte un fost iubit. Nu știu de ce. Dar nu mi-e dor de tot el, doar de părți din el. Ba de mâini, ba de buze, ba de ochi, ba de fund * 😀 * și de cele mai rare ori de suflet.

Când sunt singură îmi place să mă gândesc la ce a fost, la atingeri, la șoapte, la urme de salivă lăsate pe gât…și vai, câte urme au fost. Mi-e dor de mirosuri străine, de mâna lui puternică pe fundul meu, de cicatricea de pe obrazul lui pe care mereu mă lăsa să o sărut. Astea-au fost iubiri de acelea care-mi făceau coloana să tremure. Mie îmi plăceau întâlnirile care fac patul să tremure. Dar, altădată…

Scrisoare catre un orgoliu

Cat de mult mi-a lipsit scrisul…sa-mi preocup gandurile cu viata mea, cu nedumeriri, sa vreau sa actionez pentru mine…Frumoasa zi a fost, frumos a inceput nu-i asa? Ai reusit sa o inchei tu altfel.

M-am trezit azi, in sfarsit, dupa o luna intreaga, cu pofta de viata. Am pofta sa scriu, sa citesc si sa aranjez lucruri. Ma enerveaza faptul ca am dat iar ocazia cuiva sa aranjeze lucrurile in jurul meu. Nu imi place deloc. Poate sunt eu altfel, dar vrea sa aranjez ce tine de mine…Si bineinteles ca nu a iesit cum parea ca (more…)

SMS-uri

Întotdeauna am iubit sms-ul primit înainte de partidă. Nu îmi place să vorbesc la telefon. Am iubit sms-ul acela scurt şi succint care-mi zicea mai mereu cu ce băutură vine partenerul sau ce lenjerie să port. Mai mereu era neagră sau roşie, ca şi vinul adus (more…)