Captivitate in libertate

Eram constienta ca in momentul in care ai fi trecut pragul si ai fi intrat in viata mea, ai fi sters cu toata fiinta mea podeaua de sub picioarele tale. Din clipa in care ti-ai infipt pupilele-ntr-ale mele am realizat ca aveai capacitatea de a-mi strivi respiratia si de a-mi intra in sange. Da. Ai fi putut sa-mi anesteziezi simturile, sa imi sfarteci aorta si sa imi injectezi dementa in doze letale. Doamne, cata suferinta mi-ai fi adus…

As fi fost unul dintre acei sobolani pe care se testeaza diferite substante. Tu, savantul sarman! Eram foarte constienta de faptul ca ai fi fost moartea a tot ceea ce am mai bun si mai frumos. Si totusi… Si totusi ti-am deschis usa si te-am poftit inauntru. Tu ai intrat incaltat, plin de praful ce l-ai adunat de pe strazile colindate in fiecare noapte, din casele pe care le-ai vizitat o singura data. Niciodata nu mergi de doua ori in acelasi loc. E impotriva naturii tale. Te-am asezat la masa si ti-am oferit din politete o tigara si ceva de baut. Tu m-ai privit indelung, pentru ca mai apoi sa te ridici din senin, sa te indrepti spre butelia de rose din care ti-ai permis sa iti torni un pahar. De altfel, asa ai procedat mereu. Eram asemenea unui frigider din care te serveai de fiecare data cand te lovea foamea. Gustai din tot si nu te sfiai sa iti mai pui o portie. Eram intrigata de faptul ca recunosteai fiecare gest pe care il faceam, identificai fiecare inteles, stiai locul fiecarui obiect din casa si mai mult de atat, dispuneai de o harta mentala a universului meu. Ma intrebam, uneori, daca tu erai vinovat pentru proiectarea lui? Sa fi fost tu, oare, arhitectul cortexului meu?

Ma priveai cu mainile indesate in buzunar. Static, dureros de static, iti adanceai fiinta in cele mai profunde incaperi ale trupului meu. Adesea imi redesenai corpul printr-o privire.

iubire libertate

Te-am acceptat in viata mea si ti-am dat permisiunea de a ma strivi pentru ca stiam ca niciodata nu ai sa ma vrei cu adevarat. Aveai un traseu, o rutina de urmat si nimic nu te-ar fi putut abate de la ea vreodata. Tu nu vrei cu adevarat un corp sa te incalzeasca, tu nu vrei o privire sa te mangaie, tu nu vrei pe nimeni. Si daca tu sau altcineva neaga aceasta afirmatie, minte. Tu nu vrei sa te regasesti in cineva. Iti place sa te pierzi. Iti place sa te iubesti cu orice umbra pentru ca te excita sa te stii iubit si iubind.

Ti-am deschis usa stiind ca in orice moment as fi riscat sa ma impiedic in acest tangou al mortii. Ti-am deschis usa si te-am privit. Ti-am adulmecat respiratia, iar apoi am inhalat-o. Si acum valseaza in interiorul plamanilor mei. Te aveam in mine si atunci mi-am pus in cap sa te “prind”. De atunci esti precum un canar inchis intr-o colivie la care am inghit singurul rand de chei.

articol scris de Nina

Tagged: ,

Comments: 2

  1. Alex`andra May 2, 2014 at 6:38 pm Reply

    Thumbs up, Nina ! GJ ! 😉

  2. […] Captivitate in libertate […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
momentul potrivit
Niciodata nu este momentul potrivit…

L-am privit timida cum se apropie de mine. Era alt om. O alta personalitate in acelasi trup pe care il......

Close