Jazz, coniac si discutii despre femei

To: vlad.codreanu@folieatrois.ro

Subject: Jazz, coniac si discutii despre femei

Draga Vlad,

A trecut mult timp de la ultima noastra discutie. 6 luni, poate mai mult. Stiu ca era inceputul toamnei si ne aflam pe terasa, langa blocul tau. N-am apucat nici acum sa citesc Mic dejun cu Tiffany a lui Capote, insa l-am inceput pe Miller. Si am invatat o gramada de atunci. Chiar de dimineata am simtit o lumina divina care a scos la iveala unele lucruri. Despre mine, despre viata, despre dragoste, despre femei – nici nu stiu cum sa le incadrez. Stiu doar ca tie iti pot spune totul pentru ca ma crezi si privesti din unghiuri diferite viata. Oare sa fie o asemanare la zodii? Habar n-am.

Azi am fost la biserica. Nu e duminica, insa sufletul meu simtea ca trebuie sa faca un lucru mai diferit. Cred ca ceream ajutorul. M-am simtit lipsit de orice putere. Ai citit articolele mele din ultima perioada? Am ajuns si eu la cateva concluzii despre cum iubim. Se pare ca sunt un esec total pentru acest subiect. Pur si simplu nu gasesc linistea de care am nevoie. Sau, chiar daca o gasesc, dispare rapid.

jazz, cognac and women

Povestea cu tine, Mirela si Amalia e atat de…reala! Alti colegi, mai ales colege, care te-au citit, aveau impresia ca totul e inventat. Sunt sigur ca exista o mica doza de fantasy, doar suntem amandoi scriitori si stim ca nu se poate fara minimum o fraza inventata. Dar acum iti simt durerea, stiu prin ce ai trecut si constat ca ma zbat ca un peste pe uscat. Ce sa fac? Cum sa fac? Ce sa aleg? Incotro sa ma indrept?

Poate ca problema nu este la altii, poate problema este la mine. Sunt om al cuvintelor si imi place sa ma joc. Pui aici o interpretare, dincolo o eschiva, mai adaugi si un sentiment… Cred ca am cladit un imperiu pe minciuni. Sau nu chiar minciuni, hai sa spunem ca am spus mereu adevarul, insa nu tot adevarul. Inevitabil mai adaugi sentimente, iar atunci unde se ajunge? Se pare ca nu am o limita intre locul de munca unde ma joc cu cuvintele, pasiunea de a scrie unde ma joc cu cuvintele si viata reala unde ma joc cu cuvintele. In toate trei, cuvintele sunt cele care pun oamenii in miscare. Si prin jocul de cuvinte, am ajuns sa ma joc cu oamenii.

(mi-am aprins o tigara)

Sa iti cer un sfat? Ma indrumi spre ceva anume? Imi poti oferi ajutorul? Cred ca ti-am scris doar ca sa ma descarc. Apropo, cand trec pe la tine, aduc neaparat o sticla de coniac. In urma cu cativa ani eram fan Unirea cu Cola, insa de data asta aleg ceva mai pe masura. Nu te dezamagesc, promit!

Iti multumesc ca ai avut incredere mereu in nebunia mea.

Sper ca esti bine. Asculti jazz in momentele astea, nu?

Al tau prieten mai tanar,

Anghel

Tagged: , , ,

1 comment

  1. Vlad Codreanu March 8, 2014 at 5:16 pm Reply

    Dragă Anghel,

    rândurile tale, dragă prietene (mult) mai tânăr, m-au găsit ascultând jazz, aşa cum de altfel ţi-a fost destul de facil să ghiceşti. E seară în urbea mea şi singur în odaie gândul îmi fuge, cum altfel?, spre Ivona. Am sărutat-o prima şi ultima oară, aşa cum bine ştiu cititorii confesiunii mele, pe când avea trei săptămâni. Acum are trei ani şi jumătate, pe care-i împlineşte tocmai astăzi, la ora la care-ţi scriu. M-am decis să o caut când va împlini 14 ani. Asta dacă voi trăi până atunci, tinere domn!
    Am început să scriu continuarea la Folie a trois. Doctorul Costăchel a fost un şmecher şi un farseur, pentru că mi-a falsificat prima confesiune. S-ar putea ca romanul să se numească Ivona şi sper să-l finisez până se coc strugurii.
    Mă bucur că te-ai întâlnit cu Miller şi sper ca într-o bună zi să-l descoperi şi pe Faulkner. Eu citesc şi recitesc la Faulkner, la fel cum bigoţii bat mătăniile – cu stăruinţă şi-o oarecare blazare.
    Când vei veni în urbe, te aştept, nesmintit. Sticla de coniac ne va fi martora!
    Lecturi corintice şi iubite dulci ca amandina!
    Al tău amic fanat, Vlad Codreanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
together forever
Regula de aur pentru o relatie de succes

Isi ridica ochii frumosi spre mine. Zambetul ei este asemenea gustului unic al ceaiului cu gheata, in plina vara. Pana......

Close